DEALU FRUMOS-SCHONBERG
|
Centrul de Studii de Arhitectura Vernaculara - Dealu Frumos - SchonbergDirector: conf.dr.arh. Sergiu NISTORRegulamemt de organizare şi funcţionare CSAV CSAV_Regulament.pdf [1M]
Şcoala noastră şi-a îmbogăţit activitatea cu Centrul Universitar de Studii in Arhitectura Vernaculară de la Dealu Frumos , lânga Agnita - Făgăraş. Fortificaţia este dată în comodat Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu pentru a o proteja şi a realiza un centru universitar de studii în arhitectura vernaculară. Sediul acestui nou infiintat organism este gazduit de o Bazilica romanica si fortificatiile acesteia de secol XIII, intr-un peisaj transilvanean autentic. Ansamblul, concesionat pe o perioada de 30 ani Universitatii noastre, va fi teatrul evenimentelor ce se vor desfasura aici cu tema Arhitectura Vernaculara, si in acelasi timp scena de aplicare a metodelor de conservare si restaurare invatate sau propuse spre aplicare. Contact
Universitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" DonaţiiUniversitatea de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu", Istoric1321 Prima atestare documentara a Schonberg (Dealu Frumos de azi): "de Pulcro monte" Biserica Evanghelica C.A.Secolul XIII Ridicată intiţial ca o bazilică romanică cu trei nave cu stâlpi şi arcade din piatră brută, fără turn clopotniţă, cu un spaţiu al corului pătrat şi absida semicirculară, biserica păstrează acelaşi amplasament până astăzi. Din structura romanică se mai pastrează două arce împreună cu stâlpii de sprijin din partea de sud de sub turnul clopotniţei şi câteva mici ferestre rotunde în podul construcţiei, ce asigurau luminarea navei principale. cca. 1500 Bazilica romanică este împrejmuită cu fortificaţii, navele laterale sunt înălţate în maniera bisericilor gotice de tip hală, iar absida altarului este demolată. Navele laterale păstrează bolţile cilindrice încrucişate, îmbogăţite cu reţele de nervuri ornamentale. Nervurile celor cinci bolţi ale navei principale sunt făcute din argilă. Pe latura de nord a corului va fi construită o sacristie. În nava centrală va fi construit turnul clopotniţă ca un turn de aparare, cu pereţi de până la 2m grosime şi o înalţime de aproape 23m, prevăzut cu goluri de tragere (metereze). Un turn de apărare similar va fi ridicat peste cor, dar cu un etaj mai mic. Ambele turnuri au galerie de strajă tip fachwerk si acoperiş piramidal. Fortificaţia1500 Curtea bisericii a fost înconjurată de un zid de fortificaţie înalt de 4,5 metri, care închide astfel o suprafaţă dreptunghiulară, păstrat pe părţile de est si vest, zid împrejmuitor echipat cu un rând de locuri de tragere. La cele patru colţuri ale zidului de fortificaţie sunt construite turnuri de apărare ieşite în exterior, prevăzute cu locuri de tragere şi acoperite într-o singură pantă (pupitru). Turnurile sunt echipate cu jgheaburi (maşiculi, pechnase) ieşite în consolă, de unde se turna smoală clocotită. 1520-1522 Zidul împrejmuitor de sud va fi dărâmat, pentru a fi ridicate mai la sud cu 10 metri noi ziduri de fortificaţie pentru a mări curtea cetăţii. În colţul de sud-est al curţii mărite va fi construit un turn de apărare pentagonal. Alături de turnul de nord-est a fost făcut un turnuleţ de intrare pe două etaje, intrare care azi există şi este închisă cu o uşă din feronerie. 1647 Zidul de fortificaţie de nord va fi mutat cu 5 metri în afară. Pe această parte va fi prevazută o construcţie rectangulară de apărare, prevăzută cu doua rânduri de locuri de tragere şi care era încălzită, lucru dovedit de existenţa unui coş de fum. Acestei clădiri îi va fi adăugat pe nord un turn pătrat. 1914 În turnul pentagonal este construită o casă a comunităţii bisericii. 2003 Fortificaţia este dată in comodat Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" Bucuresti pentru a o proteja şi a realiza un centru universitar de studii in arhitectura vernaculară. |
\
